Vara asta mi-am revazut niste prieteni vechi, vechi… Parca totusi n-a trecut asa de mult (8 ani). N-a fost vina noastra ca nu ne-am vazut, pur si simplu circumstantele vietii. Nu era mare lucru schimbat la acesti prieteni, fizic vorbind, dar fiecare si-a ales sa faca altceva cu viata lui. Unul dintre el calatoreste si e foarte multumit de viata lui, altul si-a deschis o florarie (de fapt nu e o simpla florarie, e chiar arta) si ea face unghii, tunde si habar n-am ce mai stie sa faca. Ce puteam sa le spun eu despre viata mea? Sunt la facultate, tot fac la ea si sper sa o termin repede si sa fac si eu cariera. Dar ce cariera, habar n-am… Oricum, a fost o revedere placuta. O sa ziceti ca neah… de 8 ani. Ce prieteni puteam fi? Si totusi eram foarte buni prieteni, ne scriam scriori si intrebam mereu unii de altii.

Toamna pentru mine incepe cu planul pe care il fac pentru vara viitoare. Anul asta e si mai complicat un pic, mai e si iarna si primavara pentru care trebuie facut planul. Toamna e un anotimp tare urat, ploua, bate vantul, cad frunzele, totul moare. Nu uitam ca incepe facultatea, ceea ce nu e deloc un lucru rau (si scoala, fie…).

Share/Save

Scriu ce vreau eu, cand vreau eu. Nu ma simt indatorata fata de necunoscuti sau persoane care nici macar nu isi prezinta identitatea sa ii distrez sau sa ii fac sa citeasca neaparat ceva ce ii intereseaza. Daca te intereseaza ce scriu, poti sa citesti, daca nu, scuteste-ma. Si inainte sa spuneti ceva, verificati va rog daca aveti vreo acoperire sau nu aveti nici cea mai vaga idee despre ce vorbiti.

Mi s-a mai spus, nu e prima data, ca nu scriu general si pentru toata lumea. Sincer, nu sunt platita ca sa scriu pentru toata lumea si oricum nu vad de ce as face asta. Daca vrei sa citesti ceva anume, cauta pe net, altfel, multumeste-te cu ce scriu eu cand am chef sa scriu ceva.

Poate unora li se potriveste si pentru ei este ceea ce trebuie sa citeasca sau poate pur si simplu ii intereseaza cam orice patesc eu. Daca tu cauti ceva anume, inceaca minunatul google. La revedere placuta!

Share/Save

Vreau sa nu ma mai cauti doar atunci cand ai nevoie de mine sau cand te plictisesti. Prietenii trebuie sa fie alaturi la bine si la rau, nu doar la rau. Vreau sa ne intelegem bine, nu doar sa profiti de mine. Vreau sa comunicam si bune si rele, nu doar sa-si versi frustrarile in capul meu. Cand totul e bine, e foarte simplu sa uiti ca exist, dar cand nu, te rog uita de mine ca si in momentele in care ti-e bine. Imagineaza-ti ca e totul ok si nu ma mai cauta. O sa te ajut probabil, pentru ca am o slabiciune pentru prieteni, dar daca stau bine sa ma gandesc, nu suntem. Bine… am o slabiciune pentru anumite persoane care imi sunt simpatice inca de cand le cunosc fara sa faca neaparat ceva, ci doar dupa privirea aceea inteligenta care ma face sa vreau sa-ti fiu aproape. Vreau sa stiu si cand ti se intampla ceva bun, sa fiu alaturi de tine ca sa ne putem bucura impreuna.

Nu-mi plac deloc oamenii care sunt atat de negativisti si ma cauta sa le ridic moralul. Au incredere in mine, inteleg, dar ar putea avea incredere si cand e ceva de bine? Cui ii place sa vada un om mereu deprimat langa el? E enervant de-a dreptul. E un disconfort pe care la un moment dat o sa gasesti puterea sa il inlaturezi, sa nu mai crezi in prietenia aceea. Nu cred ca exista oameni care sa aiba mereu doar probleme si daca exista, ei sunt problema problemelor, nu au ei. Poate doar nu stiu ca in orice exista si o parte buna si ca indiferent daca o vad sau nu, exista si lucruri in care binele cantareste mult mai mult decat raul.

Share/Save

Share/Save

Adevarul e ca am cam uitat de blog in ultima vreme. Am mai scris cate un articol din cand in cand, dar am decis la fiecare sa nu le public, sa le tin doar pentru mine.  Nici articolul curent nu sunt sigura ca va fi publicat.

Vara trecuta totul era altfel. Vroiam doar sa mai treaca un an si sa ma distrez, sa fiu libera si nu ma prea durea pe mine capul de nimic. Anul acesta nu prea am planuri de vacante nici mai mult, nici mai putin exotice, in schimb as opri timpul in loc. Imbatranesc si eu si nu-mi place ca trece timpul pe langa mine. O sa fiu deja in anul 3… Cateva drumuri scurte prin orase cunoscute (am locuit in destule orase) nu reusesc sa umple o vacanta de 3 luni. E cam imposibil sa sper ca o sa-mi fac prieteni noi in Alba, deci mai ramane o mica speranta cu Aiudul si sa nu uitam minunatul Cluj.

Pana acum m-am plans ca nu am timp, acum ma plang ca am prea mult timp? )

Share/Save

Azi e ziua mea. Da, 13. Fac fix 21 de ani. N-am mai crescut, pur si simplu am mai imbatranit.

Pentru toti cei care ati uitat, nu-i nimic, ma asteptam ). Pentru toti care si-au amintit, multumesc!!!

Am primit o coronita la 12 noaptea. Ghiciti de la cine… de la sora-mea si Carmen. Doar ele puteau sa faca asa ceva. Nu vreau cadouri, vreau doar sa ma simt iubita si azi am simtit asta din plin. Au venit ai mei si au stat toata ziua cu mine si mi-au facut tort si am baut sampanie…

M-au sunat si bunicii si diriga si multi oameni la care tin foarte mult. Nu prea mai simt eu nevoia sa fac vreun chef pentru simplu fapt ca nu am chef sa-l organizez si nu prea stiu pe cine sa chem. Nu am eu foarte multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt siguri si valoreaza cat toata planeta la un loc!

Am ajuns pentru prima data si la biserica in 13 iunie, la sfantul Anton.

A fost deja o zi faina, dar am speranta ca o sa mai fie multe altele bune, spre foarte bune.

Share/Save

Stiu ca de fiecare data cand intru iar pe blog si scriu cate un articol micut dupa multa vreme imi cer scuze ca nu am mai scris. Nu o sa fac asta si de data asta. Pana la urma am ajuns sa scriu doar cand ma plictisesc sau cand am chef sa spun ceva in public, in ideea ca ar mai putea ajuta si pe altcineva, dar asta se intampla foarte rar.

M-am convins de faptul ca nu prea mai conteaza sa reusesti doar profesional si ca fara oameni cu care sa te bucuri de ce reusesti sa faci, orice altceva nu valoreaza nimic.

Ieri am primit cel mai frumos cadou de 1 iunie. Pe langa ca m-au sunat mami si tati (ce draguti sunt…) sa-mi spuna la multi ani, am primit un mail frumos. De la cine? Bineinteles de la sora-mea.

Putea oare cineva sa faca altceva mai frumos decat mine? Da, tot ea . Mi-a facut un lantisor cand eram mai mici. Si eu cu toate astea imi permit sa o critic.

Stiu ca nu stiu cum sa iubesc si ca niciodata nu mi-am permis sa ma detasez si nu cred ca sunt genul asta de persoana. Poate o sa fiu candva. Ma enerveaza sa vad dependenta intre oameni, dar sunt constienta totusi ca traim in societate si suntem dependeti unii de altii. Dar cu toate astea pledez in continuare pentru libertate si independenta.

A fost asa de fain sa-l reintalnesc pe Willy si pe Robi. Ei au fost capabili sa isi rezerve un loc in inimuta mea. Willy in putinul timp petrecut impreuna (un an pe la facultate). Nu va speriati, suntem doar prieteni. De Robi imi amintesc mereu (poate nu crede) si parca de fiecare data ma simt mai copil, dar un copil puternic, in stare sa miste muntii din loc. Willy ma face sa fiu mai relaxata si sa realizez ca pot sa fac atat de multe . Ei au contribuit puternic la o decizie pe care am luat-o, fara sa stie macar.

Stiu ca sar de la o idee la alta fara sa aiba sens intre ele, dar ce conteaza?

Share/Save

Daca stie cineva ca existi, atunci ai avut si porecle. Poate nu le-ai aflat pe toate, dar pe o parte din ele le stii.

Azi ma simt frumoasa: atunci imi amintesc de porecla “Cosminutza” sau “Catrinel”, care mi se pare ca mi se potriveste de minune. )

Azi ma simt desteapta: cu greu, dar accept porecla “Eva”, pentru care nu stiu exact traducerea clara, in sensul ca nu stiu la ce s-a gandit cine mi-a pus acea porecla, dar asta am inteles eu din ea.

Azi ma simt plina de energie: imi amintesc de vremurile vechi si bune cand mi se spunea “Speedy”.

Azi ma simt rea: mi se potriveste “Vaduva neagra”

Share/Save

Inca o data am incercat sa dau de “Casper”, tipul ala pe care l-am vazut doar de cateva ori si mi-a starnit interesul. Pacat ca nu de la inceput, cand se putea. Nu e prima data cand fac asa ceva, adica sa-mi amintesc dupa nu stiu cat timp ca am lasat niste conturi nereglate si ca trebuie sa fac eu ceva. Si culmea, m-am mobilizat si l-am gasit cumva pe Casper, care are de fapt si un nume. Dar sa ramana Casper pentru totdeauna pentru ca nu e curios. Are prietena de mult timp cica, deci sa nu ne bagam la niciun fel de creatii… Naspa!!! De ce are prietena si inainte nu avea? Sau nu mi-a zis mie doar. Asta e la fel de posibil. Oricum, tot acolo e , ca doar sunt destui. Dar … era asa de dragut. Cel putin eu asa mi-l amintesc (nu l-am mai vazut demult).

Ce sa mai spun, Casper, ma bucur ca te-am vazut din marea multime. Si da… esti frumos! Voiam doar sa vad daca si capul tau e asa de frumos in interior ca si in exterior. Dragut ca nu ii faci faze naspa prietenei tale, ce sa spun, esti si mai tare. Mult succes lui Casper si… Ne mai vedem! )

Share/Save

Majoritatea oamenilor cred ca ambitia te poate face foarte sus si ca e caracteristica principala a oamenilor de succes. Sunt de acord cu ei in totalitate. Dar exista acolo un mic “sau”, in subsolul paginii, care poate schimba fundamental destinul unui om ambitios. Nu e sucient sa fii ambitios si sa obtii mereu ce iti doresti. E fundamental sa stii sa renunti cand trebuie, sa stii exact daca merita efortul.

E rau sa fii prea ambitios! Nu trebuie sa ai mereu succes ca sa fii un om de succes. Nu trebuie sa faci tot ce iti propui ca sa te consideri implinit si sa iti doresti cu orice pret sa castigi tot.

Ambitia este una din calitatile pe care toti ni le dorim, e un must-have . De ce trebuie sa renunti cateodata la ea totusi? Pentru ca te face sa pierzi prea mult timp si resurse pentru lucruri destul de marunte sau destul de insignifiante doar pentru ca tu vrei sa invingi in orice faci. “Doar din ambitie” nu mai suna asa de bine… Suna deja a prostie.

Tu stii cand sa te opresti, cand ambitia deja depaseste limitele normale si trece spre obsesie? Trebuie sa inveti sa faci calculele exacte pentru reusita/sacrificii. Sau cel putin sa le poti aproxima sa vezi daca ambitia aceea a ta e penibila deja si intrece zona permisa. E mult mai usor sa ai ambitia sa duci orice la cap decat sa renunti cand esti ambitios. Nu inseamna ca ai pierdut daca ai renuntat, inseamna ca ai avut demnitate si minte.

Mi s-a povestit despre cineva care a renuntat la facultate in anul 3 si ma gandeam ca eu nu as renunta pentru nimic la facultate, ca as avea ambitia sa o continui daca tot m-am apucat de ea. Am auzit de la nu stiu cati ca s-ar lasa de facultate ca sa se apuce de alta, ca le-ar fi placut mai mult altceva. Aici cred ca nu are rost ambitia… Sau intr-o relatie. Nu are rost sa te ambitionezi sa pastrezi sau sa continui ceva ce nu merge. In sensul… ai pierdut deja 2-3 ani pentru asta, din ambitie. Mai are vreo justificare faptul ca ai putea sa mai pierzi inca atatia pentru ceva care nu are noima?

Eu cred ca reteta succesul este ambitie, sacrificiu si chiar si acceptul faptului ca uneori poti si trebuie sa si pierzi (dar asta cand nu iti doreai ce trebuie). Ambitia poate sa te duca la succes, dar tot ea poate blocheze succesul si sa te duca in jos…

Share/Save