Vreau sa nu ma mai cauti doar atunci cand ai nevoie de mine sau cand te plictisesti. Prietenii trebuie sa fie alaturi la bine si la rau, nu doar la rau. Vreau sa ne intelegem bine, nu doar sa profiti de mine. Vreau sa comunicam si bune si rele, nu doar sa-si versi frustrarile in capul meu. Cand totul e bine, e foarte simplu sa uiti ca exist, dar cand nu, te rog uita de mine ca si in momentele in care ti-e bine. Imagineaza-ti ca e totul ok si nu ma mai cauta. O sa te ajut probabil, pentru ca am o slabiciune pentru prieteni, dar daca stau bine sa ma gandesc, nu suntem. Bine… am o slabiciune pentru anumite persoane care imi sunt simpatice inca de cand le cunosc fara sa faca neaparat ceva, ci doar dupa privirea aceea inteligenta care ma face sa vreau sa-ti fiu aproape. Vreau sa stiu si cand ti se intampla ceva bun, sa fiu alaturi de tine ca sa ne putem bucura impreuna.

Nu-mi plac deloc oamenii care sunt atat de negativisti si ma cauta sa le ridic moralul. Au incredere in mine, inteleg, dar ar putea avea incredere si cand e ceva de bine? Cui ii place sa vada un om mereu deprimat langa el? E enervant de-a dreptul. E un disconfort pe care la un moment dat o sa gasesti puterea sa il inlaturezi, sa nu mai crezi in prietenia aceea. Nu cred ca exista oameni care sa aiba mereu doar probleme si daca exista, ei sunt problema problemelor, nu au ei. Poate doar nu stiu ca in orice exista si o parte buna si ca indiferent daca o vad sau nu, exista si lucruri in care binele cantareste mult mai mult decat raul.

Share/Save

This entry was posted on Friday, July 16th, 2010 at 20:11 and is filed under Blogway iti zice Salut. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.