S-a terminat sesiunea inca de duminica. Marti sau luni, nici nu mai stiu exact, mi-am aflat si ultima nota pentru anul acesta universitar. Am continuat sa nu stiu ce zi este si ce zi urmeaza, pe ce lume traiesc. Inca sunt tot in Cluj. As fi vrut chiar sa si lucrez, sa mai invat cate ceva, dar poate ca si eu am nevoie de o mica mare vacanta.

Cel mai probabil nu o sa lucrez anul acesta pentru ca m-am trezit prea tarziu ca sa mai gasesc ceva pentru vacanta in domeniul meu. Cel mai probabil o sa mai urmeze o perioada in care o sa vreau sa stau, sa nu ma gandesc la mare lucru si sa ma comport ca intr-o vacanta normala de vara (de liceu).

As pleca intr-o excursie undeva, n-ar prea conta unde. Sa fie doar undeva nou, nu la mare, nu la Costinesti. Si inca tot sper ca se va intampla minunea desi pana acum nu mi-am lasat timp nici macar de planuri. Pana acum, dar acum m-am trezit ca nu stiu ce sa fac. E rau sa nu stii ce sa faci.

Share/Save

Azi e ziua mea. Da, 13. Fac fix 21 de ani. N-am mai crescut, pur si simplu am mai imbatranit.

Pentru toti cei care ati uitat, nu-i nimic, ma asteptam ). Pentru toti care si-au amintit, multumesc!!!

Am primit o coronita la 12 noaptea. Ghiciti de la cine… de la sora-mea si Carmen. Doar ele puteau sa faca asa ceva. Nu vreau cadouri, vreau doar sa ma simt iubita si azi am simtit asta din plin. Au venit ai mei si au stat toata ziua cu mine si mi-au facut tort si am baut sampanie…

M-au sunat si bunicii si diriga si multi oameni la care tin foarte mult. Nu prea mai simt eu nevoia sa fac vreun chef pentru simplu fapt ca nu am chef sa-l organizez si nu prea stiu pe cine sa chem. Nu am eu foarte multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt siguri si valoreaza cat toata planeta la un loc!

Am ajuns pentru prima data si la biserica in 13 iunie, la sfantul Anton.

A fost deja o zi faina, dar am speranta ca o sa mai fie multe altele bune, spre foarte bune.

Share/Save

Daca as gasi pestisorul fermecat acum si ar trebui sa-mi pun trei dorinte, mi-ar fi mai simplu decat in copilarie. Atunci as fi ales una singura: sa mi se implineasca toate dorintele. Acum sunt constienta ca nu se poate asa si mi-as alege dorintele in ordinea urmatoare:

1. Sa-mi iau examenul la A.C. Nu stiu de ce, dar am eu un feeling ca daca s-a intamplat o minune la Tehnici de programare incat sa-l iau, s-ar putea sa nu se mai intample si la AC. Inca astept marea veste… Verific mail-ul si catalogul cam de 10 ori de zi sau poate de mai multe, ca sa ma pot apuca odata de invatat pentru urmatorul care este chiar sambata.

2. Sa ma indragostesc. De ce vreau asta? Eh… nu stiu. Poate pentru ca asa face toata lumea sau poate chiar simt nevoia.

3. Sa imi gasesc pasiunea aceia ascunsa. Sa gasesc iar lucrul acela care imi place asa de mult incat nu m-as mai opri si pe care  l-as face la nesfarsit. De preferat sa fie ceva util si nu sa ma joc pe Facebook. Sa uitam de pasiunea mea: Facebook-ul, jocurile si aplicatiile de pe Facebook.

Da… peste o saptamana e gata sesiunea. Inca n-am simtit foarte bine ca e sesiune si nu stiu cum am facut asta sau de ce am facut asta .

O sa se termine si parca imi pare rau pana si dupa camera aia de camin. Nu reusesc sa-mi gasesc locul si imi doresc sa vina pestisorul fermecat, dar poate mai bine il caut eu. Totusi, unde?

Share/Save

Stiu ca de fiecare data cand intru iar pe blog si scriu cate un articol micut dupa multa vreme imi cer scuze ca nu am mai scris. Nu o sa fac asta si de data asta. Pana la urma am ajuns sa scriu doar cand ma plictisesc sau cand am chef sa spun ceva in public, in ideea ca ar mai putea ajuta si pe altcineva, dar asta se intampla foarte rar.

M-am convins de faptul ca nu prea mai conteaza sa reusesti doar profesional si ca fara oameni cu care sa te bucuri de ce reusesti sa faci, orice altceva nu valoreaza nimic.

Ieri am primit cel mai frumos cadou de 1 iunie. Pe langa ca m-au sunat mami si tati (ce draguti sunt…) sa-mi spuna la multi ani, am primit un mail frumos. De la cine? Bineinteles de la sora-mea.

Putea oare cineva sa faca altceva mai frumos decat mine? Da, tot ea . Mi-a facut un lantisor cand eram mai mici. Si eu cu toate astea imi permit sa o critic.

Stiu ca nu stiu cum sa iubesc si ca niciodata nu mi-am permis sa ma detasez si nu cred ca sunt genul asta de persoana. Poate o sa fiu candva. Ma enerveaza sa vad dependenta intre oameni, dar sunt constienta totusi ca traim in societate si suntem dependeti unii de altii. Dar cu toate astea pledez in continuare pentru libertate si independenta.

A fost asa de fain sa-l reintalnesc pe Willy si pe Robi. Ei au fost capabili sa isi rezerve un loc in inimuta mea. Willy in putinul timp petrecut impreuna (un an pe la facultate). Nu va speriati, suntem doar prieteni. De Robi imi amintesc mereu (poate nu crede) si parca de fiecare data ma simt mai copil, dar un copil puternic, in stare sa miste muntii din loc. Willy ma face sa fiu mai relaxata si sa realizez ca pot sa fac atat de multe . Ei au contribuit puternic la o decizie pe care am luat-o, fara sa stie macar.

Stiu ca sar de la o idee la alta fara sa aiba sens intre ele, dar ce conteaza?

Share/Save