Niciodata nu le poti avea si face pe toate. Renuntam la ceva pentru altceva mai important pentru noi. Unii renunta la familie pentu iubita, altii la cariera pentru familie sau invers. Si oricum iese prost. Oricum iti lipseste ceva si nu esti fericit.

Un prieten imi tinea o teorie (eram mica, abia imi facusem buletin ) ca e ok daca renunti la prieteni in favoarea iubitului pentru ca prietenii o sa te primeasca mereu cu bratele deschise. Bine, te-ar primi inapoi, dar daca trece prea mult timp asa, pe cine sa mai primeasca ? Nici macar nu va mai cunoasteti si nu va mai puteti numi prieteni. Aceiasi poveste si familia si cu cariera. Nu mai ai unde sa te intorci sau se intoarce altcineva in locul tau (in sensul ca tu oricum nu mai esti aceiasi persoana).

Mai exista o varianta in care alegi sa le faci pe toate mediocru si sa te duci pe un drum drept spre nicaieri. O sa ai o viata linistita, calma, fara sare si fara piper. Culmea, s-ar putea sa-ti chiar doresti asta si sa-ti chiar placa.

Dar in general, majoritatea aleg calea complicata. Vor sa fie foarte fericiti intr-un sens, sa le aiba pe toate in domeniul acela. Si le au, dar pierd de altundeva fara sa-si dea seama la timp. Dar daca se intampla ceva neprevazut (neprevazut si nefericit) si nu mai pot fi fericiti in ce au ales? Nu le mai ramane nimic…

Nu stiu daca se intelege clar ideea. Nu pledez pentru mediocritate, ci doar pentru un echilibru si renuntarea constienta la ceea ce ne este la un moment dat inutil. Prin renuntare constienta vreau sa sublinez ca e necesar sa stim ce o sa se intample dupa ce am renuntat la ceva si ca nu intotdeauna mai este cale de intoarcere, iar atunci cand este cale, nu te mai poti intoarce in punctul din care ai plecat. Te intorci undeva in spate si incerci sa o iei de la capat, fara sa-ti mai amintesti calea.

Share/Save

Daca stie cineva ca existi, atunci ai avut si porecle. Poate nu le-ai aflat pe toate, dar pe o parte din ele le stii.

Azi ma simt frumoasa: atunci imi amintesc de porecla “Cosminutza” sau “Catrinel”, care mi se pare ca mi se potriveste de minune. )

Azi ma simt desteapta: cu greu, dar accept porecla “Eva”, pentru care nu stiu exact traducerea clara, in sensul ca nu stiu la ce s-a gandit cine mi-a pus acea porecla, dar asta am inteles eu din ea.

Azi ma simt plina de energie: imi amintesc de vremurile vechi si bune cand mi se spunea “Speedy”.

Azi ma simt rea: mi se potriveste “Vaduva neagra”

Share/Save

Stiu ca de foarte mult timp n-am mai scris pe blog absolut nimic. N-am mai prea simtit nevoia pentru ca parca totul a mers perfect si am stat sa ma bucur de ce am, sa traiesc si eu fiecare clipa. Am incercat sa nu mai fac totul pentru ca asa trebuie ci pentru ca asa vreau, sa nu fiu modelul de persoana care se supune si e mereu nemultumita.

Nu cred ca am vrut sa fac sau sa am ceva si n-am reusit in perioada asta. Si cu toate astea nu s-a intamplat nimic spectaculos, ci doar totul a fost bine. Azi, dupa ce n-am reusit sa-mi predau o tema, am simtit nevoia sa ma razvratesc, sa pot sa simt (dupa destul de mult timp) ca e ok si daca n-o predau si ca mare lucru nu se intampla. La fel am facut si saptamana trecuta cu aceiasi tema minunata. Dar… asta sa fie singura noastra problema si tot nu e asa de rau cum poate sa fie.

1 mai:  N-ati vrea sa stiti, m-am cam plictisit la o cabana. Era de asteptat. Totusi s-a stabilit in dimineata lui 2 mai ca am luat premiul Grammy. Misto, nu?

2 mai: M-am intors de la cabana, acasa la Aiud pentru cateva ore f faine, pentru ca eram acasa. Si apoi, somn pe autocar, intre scaune pentru ca nu aveam rezervare, deci nici loc.

3 mai: Hai sa ne reamintim de teme si de scoala, sa uitam de distractii, familie, prieteni, tot, sa ne dedicam unui scop nu prea clar, scoala. O cafea pe alee totusi prinde bine. Hai si o tura pana in Plus ca parca totusi as manca, dar sa fie ceva ce nu am.

4 mai: Sa mergem din nou la scoala. N-am predat tema. Mare tragedie la inceput, pistol cu apa dupa. Dupa ora 11, adoptam din motto-ul “Nu-i stres!”. O cafea pe terasa cu fetele si shopping… Si per total a fost o zi foarte faina pana acum, cu toate cate s-au intamplat.

5 mai: Am partial de la ora 8. Cu siguranta va fi o zi interesanta si plina. Nu de alta dar dupa miercuri, vine joi si joi am de predat o tema si de dat doua teste. Inca n-am invatat nimic, dar am incredere in mine. ) Si asta e important, nu?

Stiu, vorbesc doar despre scoala. Nu ma ocup numai chiar cu asta, dar ideea e ca am voie sa vorbesc despre asta cat vreau, ca doar e blogul meu. Si adevarul e ca doar scoala ma streseaza.

Ah… intr-una din zilele lui Aprilie l-am gasit si pe Casper. )

Share/Save