Raluca este sora mea preferata. Tot timpul ii spun asta si asta nu se datoreaza faptului ca e singura mea sora . E sora mea preferata pentru ca o iubesc, pentru ca e perfecta, pentru ca e frumoasa, pentru ca ma enerveaza cateodata, pentru ca ma ajuta cand am nevoie, pentru ca ma intelege. Nimeni nu a putut sa o egaleze in sufletul meu si nici n-are rost sa incerce.

Raluca rade de mine, Raluca ma ajuta, Raluca ma iubeste. Ea ma apara cand eram mica si avea grija de mine. Si acum are cu siguranta. Stie sa faca tot ce nu stiu eu si nu doar ne completam … formam un tot .

Azi sau maine?! face 22 de ani. E mare… foarte mare. Vreau doar sa stie ca o iubesc mult mult mult asa cum e ea si ca sunt cea mai norocoasa ca e sora mea.

Share/Save

Te-ai gandit vreodata sa pleci sa studiezi in afara?

Anul acesta avem declarati 50000 de romani care sunt studenti in alte tari. O parte din ei se intorc sa lucreze in tara, altii raman sa-ti continue viata in alta parte. Nu trebuie sa fii neaparat suparat pe sistemul nostru de invatamant ca sa fii constient ca acolo e alta treaba cu facultatea. Mai multa practica si mai putina teorie, mai multa seriozitate si puncte in plus la CV.

Saptamana viitoare, mai precis in 23 februarie intre orele 10-17, esti asteptat la Opera Plazza in Cluj-Napoca pentru a vedea o oferta de  burse de studii in Europa. Poate fi doar o experienta in plus, doar informatii utile sau poate fi un pas spre o mare schimbare.

Pentru detalii suplimentare http://eef.ro/, dar cel mai bine e sa fii acolo, sa vezi cativa profi si detalii suplimentare despre programele existente.

Share/Save

Am primit un domeniu .ro si am decis sa-mi iau catrafusele si sa ma mut cu blogul pe alexandrafodor.ro.  O sa public in continuare si pe wordpress si aici. Vad cum merge treaba si probabil in timp o sa renunt la unul dintre ele. O sa copiez doar ultimele trei articole si tot ce o sa scriu aici in continuare va aparea si pe vechiul blog. Am un singur articol dupa care mi-ar parea foarte rau, dar e absurd sa le copiez pe toate sau un singur articol cam vechi . Deci, deocamdata sunt valabile amandoua.

Share/Save

“O sa ma iubesti mereu?”

Toti am iubit cel putin o data sau am fost macar putin un pic indragostiti. Am vrut sa durezeze o vesnicie, sa nu se mai termine niciodata povestea frumoasa pe care o traiam.

Nu cred in iubiri vesnice si nu cred ca iti este sortit un singur om. Cred ca poti sa gasesti oriunde o jumatate a ta, chiar daca potrivirea nu e perfecta. Nu ne sunt perfect egali nici macar ochii (stiati?) . Oriunde sunt mici goluri care in timp pot fi umplute cu multa dragoste.

Cunosc multi oameni care nu pot sa traiasca fara dragoste si fara sa fie indragostiti. Se agata de orice posibila “jumatate”, chiar daca diferentele sunt prea mari, doar ca sa nu ramana prea mult timp singuri.

Dragostea incepe cu un zambet, un suras, o privire, o mana de ajutor, o atentie, o strangere de mana. Continua cu un sarut, multe discutii frumoase, contraziceri si tachinari, intelegere. O dragostea adevarata te va ajuta intotdeauna sa urci si nu te va face niciodata sa cobori, te va ajuta sa speri, sa cresti, sa creezi, sa zbori. Relatiile frumoase, cand se sfarsesc, se termina de fiecare data prost. Nici n-ar avea cum sa fie altfel. Dragostea nu e un scop, e un lucru intre relaxare, bucurie, implinire si fericire. Exista oameni fericiti care au numai dragoste, dar nu exista oameni fericiti care au orice alt lucru singur, in afara de iubire.

Nu stiu unde se gaseste dragostea si cum faci sa iti gasesti una dintre multele jumatati care ti se potrivesc aproape perfect (pentru ca oricum nu exista perfectiune), dar daca simti vreodata ca ai gasit-o, n-o lasa sa plece (nu sechestra pe nimeni, totusi).

Pentru voi, cuplurile fericite si cei indragostiti: “Iubiti-va mult”. Prea multe dulcegarii? Ziceti mersi ca puteam sa spun si urat toate chestiile astea, dar am zis ca totusi e Sf. Valentin.

Share/Save

Bun. A trecut sesiunea. Integralista, viitoare bursiera, dar vesnic nemultumita. De ce as fii nemultumita? Cum zic unii profi, dau notele comparativ. Ok… comparativ cu altii am fost la laboratoare, am fost la examen, am facut un proiect si totusi: comparativ iar, eu iau 8 si altii care n-au facut nimic din toate astea iau 10. Vreau si eu sa stiu metoda magica prin care poti sa nu mergi deloc la scoala, sa nu stii nimic si totusi sa iei 10. Pentru maximul efort de a ma prezenta la examen trebuia sa am din start mai mult. Pare corect ce spun, nu? Sau o sa le spun si eu la profi ca n-am timp de examenele lor si sa-mi dea 10 ca oricum… n-am timp.

Principiul asta se aplica la Poli. Misto.. daca mi-ar fi spus cineva, pe cuvant ca n-as fi crezut si ca as fi spun sa vorbeste prostii.

Ce ma gandesc eu… ii trimit mail la profa sa se mai uite. Nu se stie daca s-a chiar uitat sau cum a ajuns ea la o concluzie, dar s-a hotarat sa-mi dea un minunat 9 (“binemeritat ” cum a zis ea) si sa-mi spuna ca daca totusi vreau mai mult n-am decat sa ma duc la marire. Ce sa fac? Daca era binemeritat de ce nu mi l-a dat de la inceput? Sa recunosc totusi ca nu pot sa iau un amarat de 10 ca si cei care nici nu vin la examen? Ma duc la marire la o mizerie de materie… de la 9 la 10, (sper la 10), chiar daca mai am si 8, nu numai 9 si 10 . Asta e… Daca n-ai de lucru iti cauti.

Nu stiu daca mai are vreo legatura ce am scris cu ce gandesc eu acum, dar esti atat de fericit si implinit cat te lasi tu sa fii. Daca tu o sa vrei tot timpul mai mult si niciodata n-o sa multumit, daca iei 8, de ce n-ai luat 9, daca iei 9, de ce n-ai luat 10 si tot asa, n-ai absolut nicio sansa sa te simti bine. Tot timpul o sa fii frustrat si suparat => un blog de om suparat pe viata. Desi viata e foarte buna cu mine, eu nu prea stiu sa fiu buna cu mine. Incerc sa invat. Primul pas e sa ma duc la marire, asta-i primul pas spre fericire, dovada clara ca sunt capabila sa fiu fericita (Sper ca realizati ca glumesc) )

Vreo problema cu ce fac eu? Nu cred , fiecare cu aspiratiile lui si cu ce vrea el pentru el. Bafta si voua si mie

Share/Save

Sfarsit de sesiune. Toti am invatat ca disperatii pentru multele (altii doar pentru 3-4 examene) pe care le-am avut… Am avut o jumatate de an sa invatam toate materiile astea. Dar majoritatea dintre noi nu ne-am apucat decat in presesiune sau chiar in sesiune, cand era neaparat sa ne luam examenele. Problema e ca ne doare capul si de note destul de tare ca sa prindem bursa, camin si de ce avantaje mai sunt pentru medie destul de mare. Plus multe laude din partea familiei si prietenilor, respectul lor nemeritat bineinteles pentru o singura luna de invatat pe semestru. Sa nu ne mai mintim, nu rezolvam nimic si nu ne ajuta cu mare lucru invatatul asta disperat. Nu asimilam nimic si in concluzie o sa avem cel mult niste amintiri vagi despre ce am facut noi prin faculta.

N-am mai iesit, n-am mai dormit, n-am mai mancat ca lumea si ne-am transformat o luna din viata intr-o harababura pentru ca noi invatam, trebuie sa invatam, sa ne luam examenele si totul sa revina la normalul dinainte de sesiune. Sincer m-am saturat de doar cateva ore de somn pe noapte, pe panica si de disperare si de plans de mila ca nu stim. Inainte nici macar nu stiam exact ce trebuie sa stiu, acum brusc as vrea sa stiu tot…

Abia astept sa se termine. Eu mai am doua examene cand majoritatea deja au terminat cu examenele. Nu ar trebui sa mi se para greu, dar mie imi place sa ma tot plang. In fine, daca mi-l iau si pe asta de maine e clar dovedit ca e destul de lejer la facultate si ca poti sa inveti destul de mult daca iti dai interesul macar in sesiune. O sa mai stiu ceva din toate pe care le-am invatat sesiunea asta? Poate daca o sa ma mai uit vreodata peste ele o sa-mi mai amintesc macar ideile baza.

Abia astept sa ies in oras, sa citesc altceva, sa ma plimb, sa povestesc, sa ascult, sa ma uit la un film bun, sa ies intr-un club… O sa fie si astea.

Share/Save