Inainte aveam prieteni, eram mult mai deschisa. Eram asa de atasata de cate un om incat nu puteai sa-mi zici nimic rau de acel cineva. Nu eram in stare sa accept ca acea persoana poate avea vreun defect. Acum, desi cateodata mai am senzatia ca mai am prieteni adevarati, realizez ca in principiu am foarte putini. Si nici cei pe care ii am nu inteleg cum de ii mai am la cat de ciudata sunt cateodata.

             Pe unii i-am pierdut din cauza circumstantelor nefavorabile (Robi, Andreea, Willy), pe altii nu stiu exact de ce (Ale Man, Codrutza, Chyo) iar pe altii nici nu-mi dau seama daca mi-au fost vreodata prieteni adevarati. O mai am pe Raluca, pe care sper sa nu o pierd niciodata.

             Mi-e dor sa ma plimb cu Chyo si sa povestim despre orice; de Willy si de pauzele de la faculta cu el, de vizitele in Real si de cafelele prelungite la care stateam; de Ale Man si de barfulitele si invatatul nostru impreuna; de Miha, dar pe ea o mai am din cand in cand, dar nu la fel de mult ca anul trecut.

             Pe unii din ei stiu ca nu-i mai pot recupera… Nu inteleg de ce m-am inchis asa de tare si de ce nu mai atatia prieteni ca inainte. Pentru ca sunt ciudata? Pentru ca par ingamfata? Nu sunt.. Sunt mai simpla decat o lumanare: o ata si ceara…

P.S. Cred ca eu i-am indepartat, dar inca nu realizez de ce si mi-e foarte frica sa nu fac fix acelasi lucru cu oamenii care au ramas langa mine.

Share/Save

           Am dat un partial. Aveam impresia ca eu chiar stiu si ca am stiut chiar si subiectul, nu doar asa un pic. Desi ma asteptam sa iau o nota destul de mare, am luat fix 5. Inca ma intreb de ce fiind convinsa si acum ca am stiut si ca era bine ce am scris. Dezamagita complet de nota dezastroasa, am mers la o cafea si dupa am iesit iar si iar si iar… Am iesit mai mult decat toata saptamana asta cred. Si chiar m-am pregatit sa ies cateva ore. Acum incerc sa ma scot din necaz cu harnicia… Am facut deja si curatenie si am si spalat vase, haine… de toate. O Singura mare problema: mi-e foarte greu sa ma apuc de invatat. Ma gandeam ca n-are niciun rost. La ce bun? Invat si poate iau si nota mica. Daca nu invat si il iau ma pot bucura linistita. Daca nu invat si il pic, e de asteptat si tot ok e. Cred ca partialele o sa ramane pe sesiune ca daca nu ma duc tot dintr-o extrema in alta. Ba in harnicie cumplita, ba in lene nebuna…

Share/Save

           O intrebare tampita e:  Tie ce culoare iti place? Cine ar putea sa raspunda la asa ceva? Cui nu-i plac toate culorile? Sau aproape toate? Depinde doar de cum sunt combinate nuantele…

           Inainte am vorbit despre arta putin, foarte putin. Acum colegele de camera (care pana la urma sunt foarte de treaba) mi-au zis ca eu ma imbrac numai in mov si gri. Un alt coleg de faculta mi-a zis ca anul trecut ma imbracam in culori foarte stridente. Mie imi plac toate culorile, prefer insa sa fie nuantele intense.

            Fiecare culoare inseamna o stare de spirit… Pentru ca facem noi o corelare asa cum fac eu intre numere si litere. Ce sa va mai spun ca inainte (prin liceu) ma imbracam dupa o grila de culori pe zile: Luni – alb, argintiu, gri; Marti – roz, rosu; … Duminica: galben, portocaliu, alb. Acum nu mai inteleg de ce tineam cont de grila aia pe care am gasit-o pe net pe nu stiu unde si care spunea ca faci nu stiu ce legatura cu universul. Ce tampenie imi pare acum.

            Am mai citit si alte tampenii in legatura cu culorile: daca esti la dieta sa mananci dintr-o farfurie albastra, in niciun caz verde (ca sa nu ai pofta de mancare pentru ca albastru nu il poti corela cu niciun aliment, dar verdele cu multe legume si multe fructe).

            Urmatoarea parte e copiata (recunosc), dar si voi va ganditi la acelasi lucru cand vedeti culorile astea?

• Negru:
  Semnificatie: Autoritate sau putere si, uneori, rautate. (Darth Vader era negru din toate aceste motive).

• Alb:
  Semnificatie: Puritate, sterilitate sau inocenta. Miresele poarta alb pentru a sugera puritatea si inocenta.

• Rosu:
  Semnificatie: Furie, avertizare, conflict si dragoste. Culoarea rosie poate chiar sa provoace puls ridicat si respiratie accelerata. Folosit in anumite contexte, poate avea un efect negativ, pe cand in altele poate avea un efect benefic.

• Albastru:
  Semnificatie: Calm, pace – dar rece si deprimanta-, nobilitate, loialitate. Costumele pentru afaceri sunt de multe ori bleu-marin pentru ca aceasta implica loialitate; in acelasi timp, salile de clasa sunt deseori zugravite in albastru deschis, datorita efectului calmant al albastrului. In limbaj muzical, se vorbeste deseori de ‘blues’ (in engleza, blue= albastru), deoarece atat acest stil muzical cat si culoarea pot avea un efect deprimant.

• Verde:
  Semnificatie: Naturalete, prospetime si fertilitate. Legatura clara cu verdele este natura, dar folosirea acestei culori in spitale este similara cu efectul albastrului, verdele fiind si el o culoare care calmeaza.

• Galben:
  Semnificatie: Fericire, optimism si concentrare. Galbenul imbunatateste capacitatea de concentrare si ca poate contrasta cu aproape toate culorile.

• Violet:
  Semnificatie: Regalitate, lux si romantism. De-a lungul istoriei, familiile regale au fost asociate cu violetul datorita faptului ca se intalneste rareori in natura si trebuiau cheltuite sume mari pentru a putea crea vopsea de aceasta culoare.

• Maro:
  Semnificatie: solid, de incredere si terestru.

P.S. Stiu ca e copilaresc si poate aiurea ce-am scris… Dar sunt doar un copil.

Share/Save

                 Cati dintre noi ne-am ales facultatea bine si cati am fi vrut sa facem altceva? Ne mintim noi ca ne place foarte foarte mult… E mai bine decat sa-ti recunosti totusi  ca nu-ti place si sa nu mai ai nici un chef sa o termini. Pasiunile multor oameni sunt legate de altceva decat de facultate pe care o fac.

                 Cate planuri de viitor mi-am mai facut si eu… Mi-ar placea sa creez modele pentru cercei, sa pictez, sa imi deschid un salon de infrumusetare pentru ca toate femeile sa vada ca pot fi frumoase si ca frumusetea inseamna mai mult ingrijire si stil. Mi-ar place sa pictez unghii. Pare prea banal, pentru toata lumea, nu pare greu nimic din tot ce am zis, dar mie mi se par niste lucruri asa de fascinante. Bineinteles, acestea sunt lucruri pe care nu le poti face decat dupa ce ai suficienti bani sa iti deschizi un atelier, un salon si o sa ai pentru cine sa faci. Orice tine de design, forma mi se pare fascinant. Imi place sa ma plimb si sa ma uit la toate casele din jur (imi plac mai mult cele vechi si foarte mari) si sa imi imaginez pentru fiecare o poveste.

                Si uite cate lucruri am putut sa enumar ca-mi plac si cu toate astea fac alta facultate, care n-are nici macar o singura legatura cu arta. E totul mecanic si nimic nu arata bine in toata ingineria asta. Totul e anost si urat. E simpatic totusi ca totul e logic, dar frumusetea unde e? De ce nu e?

                Cred ca am avea toti solutii (toti cei care sunt in situatia mea: le place mai mult altceva decat ce fac): sa ne inscriem la cursuri de pictura, machiaj, manichiura, teatru, canto si alte lucruri care ne intereseaza. Asa am avea putin si din ce ne place, dar si din ce ne este util. Inca ma gandesc serios sa ma mai inscriu la o facultate, una la care totul sa fie legat de lucruri pe care unii nu le vad niciodata utile: frumusetea.

Share/Save

               Zicea Luminita, (studenta la Poli): “Ce face politehnistul in timpul liber? R: ISE-ul” . Politehnistul autentic are destul de mult timp liber pe care il foloseste in mod util. Merge la dansuri, face cursuri de germana, chimie, japoneza sau cine stie ce ciudatenii pentru oamenii normali (spun asta pentru majoritatea colegilor meu fac asa ceva). Sau… e inscris in OSUT in care organizeaza cine stie ce evenimente. Sa nu uitam, din cand in cand isi aminteste ca nu s-a mai distrat demult si merge in vreun club de fitze (pentru parte de politehnisti cu suflet de Babes), in vreun club de rockeri (in care pretinde ca se simte foarte bine – toti de acolo au preocupari foarte serioase sau unii cel putin asa cred ei despre ei, putem spune ca unii chiar sunt interesanti dintre ei) sau nu ies deloc si habar n-au cum e sa iesi.

              Politehnistul autentic isi da seama de importanta meseriei lui si se crede foarte important. Crede ca el ar putea sa faca tot ce fac restul, dar ca el a ales doar sa faca partea mai grea. Ideea este foarte gresita. El face doar o parte din unele meserii. Cati dintre cei de la Poli ar fi in stare sa fie doctori buni? Poate mai putin de 1%. Cati dintre cei de la Poli ar fi in stare sa fie dansatori, actori, contabili, ziaristi, arhitecti? Prea putini.

             Cei mai enervanti sunt aceia care se cred extrem de importanti pentru societate si au mereu aere de superioritate. Spun asta pentru ca sunt la Poli si am o gramada de astfel de colegi. Si am mai vazut si viitori ingineri care nu sunt la Calculatoare si au aceiasi parere deosebita despre ei. NU SUNT NICI CEI MAI DESTEPTI OAMENI SI NICI CEI MAI IMPORTANTI! Sau cel putin nu toti, asa ca mai usor cu toanele si fitzele pentru ca toti suntem oameni si toti suntem importanti.

             Politehnistul e o specie aparte si nu fac exceptie decat cei cu suflet de Babes care au nimerit din greseala la Poli si ingineria nu a reusit sa-i schimbe.

             A inceput, de prin septembrie, sa circule un virus periculos numit “MUNKA”. Daca primesti “MUNKA” de la sefi, de la colegi, pe e-mail ori pe orice alta cale, sub nici o forma nu trebuie s-o dai mai departe. Acest virus iti va distruge viata particulara intr-un mod cumplit. Daca totusi primesti virusul, procedeaza conform urmatoarelor instructiuni:
1. Ia ceva pe tine si doi prieteni. Du-te la cea mai apropiata carciuma;
2. Comanda trei bauturi. Dupa ce vei repeta instructiunea nr. 2 de 10 ori vei vedea ca MUNKA a iesit total din creierul tau;
3. trimite acest mesaj la 5 prieteni. Daca nu ai 5 prieteni inseamna ca virusul te-a atacat iar MUNKA iti conduce viata.

Si cum zicea domnul prof. Ivan: “Semanati cu cainii. Aveti o privire inteligenta, dar nu stiti sa va exprimati.”

P.S. Cei pe care ii stiu eu mai bine sunt asa. Stiu ca pe cei care se regasesc in descriere o sa-i enerveze la culme, dar asta e. Si eu fac parte putin, dar incerc sa accept fara sa fiu suparata si nervoasa pe viata si pe alegerea facuta.

Share/Save

                Contrar asteptarilor unor fiinte mediocre, imbecile si fara ocupatii, exista oameni care imi chiar citesc blogul. Multumesc mult pentru urarile “mori!”, “fa ceva” sau “impusca-te”, plus aberatii despre Pop Vasile, care Da, mi-a marit nota. Nu inteleg care sunt problemele voastre si de ce cititi cu atata daruire totusi fiecare articol pe care il scriu. Satula peste masura de tampeniile debitate de voi, va spun sincer ca nu-mi pasa de ce ziceti si ca daca totusi cititi in fiecare zi (chiar daca nu am mai scris nimic demult).

               E fix problema voastra ca nu sunteti capabili sa intelegeti ce scriu, de ce scriu ceea ce scriu, ce fac si de ce fac. Eu sunt foarte impacata cu mine si nu o sa ma miste cu nimic comentariile voastre aberante. Le numesc asa pentru ca sunt de treaba si ca intra in categoria comentarii cu toate ca nu am gasit vreo propozitie intreaga care sa aiba legatura cu ceva din articolul meu.

               Am mai primit un comment la un moment dat de la nu stiu cine (e prea mult sa-i pui pe astia sa retina cum ii cheama) ca eu nu ma intorc in Aiud pentru ca mi-am indepartat toti prietenii. Incearca tu, fiinta necunoscuta, sa te muti din oras in oras si incearca sa vezi cum mai poti pastra legatura cu toti cunoscutii. Plus ca mi-am pierdut o parte din prieteni inainte sa plec, lucru care inseamna ca nu era o prietenie adevarata si sincera. Si, sa stii ca ma mai intorc din cand in cand prin Aiud, atunci cand mai am cate ceva de facut pe acolo.  N-a inceput primaria sa puna afise prin oras ca “Alexandra se intoarce!”?

               Nu o sa dau niciodata accept la un comment de genul in primul rand pentru ca oamenii astia nu sunt in stare sa-si lase o identitate, in al doilea rand pentru ca nu are nicio legatura cu ce scriu eu ci doar cu frustariile lor multiple si in al treilea rand pentru ca nu cred ca am vorbit vreodata cu oamenii aia (cel putin nu neobligata de imprejurari) in asa fel incat oamenii aia sa stie ceva despre mine. Daca o sa fie indeplinite cele trei conditii, nu o sa fie nicio problema si comentariul o sa apara pe blog.

              P.S. Imi pare rau ca n-am scris atata vreme si acum cand am scris am scris chestii urate, dar m-au enervat foarte tare mizeriile alea de comentarii. Imi cer scuze de la restul cititorilor si sper ca m-am facut inteleasa pentru toti “ciudatii”.

Share/Save

              Anul trecut m-am distrat si nu prea. Am invatat si nu prea. Le-am facut pe toate mediocru doar ca sa nu-mi ramana nimic nefacut si totusi nu am facut mare lucru.  Cine ar putea sa spuna ca s-a distrat foarte bine? Un om normal nu ar folosi “foarte” in niciun context pentru ca nimic nu e foarte. Niciodata nu e destul… Unii stiu prea bine ca pentru mine nimic si niciodata nu e destul, ca sunt mereu nemultumita si ca tot timpul cred ca se poate mai mult.

             Evident, sa fii nemultumit de ce, cat si cum faci si sa vrei tot timpul mai mult si mai mult e cheia spre evolutie. Inceputul facultatii anunt ca a fost promitator, ca sunt destul de multumita si de facultate care incepe sa mi se para din ce in ce mai interesanta si mai grea (nu vad vreun lucru rau in asta), ca sunt destul de multumita si de cat si cum ies si de cum imi ocup timpul liber. Ma ingrijoreaza un pic faptul ca sunt multumita cel putin in mare (in afara de camera in care stam 5 persoane). Asta poate sa insemne ca nu mai evoluez?

            Nu vreau sa ma blochez in limite… Tot ce a fost genial, toate descoperirile au aparut din greseala, din nou… Noi o sa ne distram tot timpul ca si restul si o sa ne multumim sa avem o viata normala si tihnita, cu multa destrabalare sau doar scoala sau putin din fiecare pentru ca asa au facut toti ca sa fie fericiti sau asa au avut succes? Nu vreau sa am obiceiuri, nu vreau sa fac de doua ori acelasi lucru, vreau sa fac numai lucruri noi, sa cunosc oameni noi, sa imi gasesc in fiecare saptamana o pasiune noua si sa nu-mi fie teama de evolutie orice ar insemna ea. Nici nu-mi imaginam cate lucruri putem face noi oamenii, foarte placute, pe care ni le-am refuzat pentru ca nici macar nu stiam despre ce e vorba exact.

           Vreau sa-mi doresc mereu totul si sa fiu convinsa ca pot pentru ca asta stiu ca, desi nu o sa ma faca sa obtin mereu tot ce-mi doresc, o sa ma faca sa ajung departe, si ca desi nu o sa ma faca sa fiu mereu fericita, o sa ma faca sa fiu fericita foarte intens macar din cand in cand si acestea vor fi momentele in care voi fi convinsa ca am facut totul asa cum am vrut si ca totul mi-a iesit asa cum mi-am propus.

Share/Save

              Sa renuntam la insistenta? Simplu de zis, usor de facut si totusi inutil.

              Indiferent de cine esti si de ce vrei, spune atat de tare ce vrei, pana cand cineva te aude. Cu siguranta se poate ceea ce vrei pentru simplu fapt ca ai putut sa te gandesti la asa ceva. Singurul lucru de care nu suntem capabili e sa ne imaginam lucruri absolut imposibile de realizat. Oricum, tot ce ne imaginam este ceva am mai vazut sau ceva ce putem vedea pentru ca este compus din elemente cunoscute sau situatii cunoscute.

              Nu e bine nici ca asteptarile tale sa fie mai mari decat posibilul pentru ca dezamagirile ar putea fi pe masura asteptarilor. Depinde mereu de cat esti dispus sa sacrifici pentru ceea ce doresti sa obtii. Cele mai tampite cuvinte pe care le aud sunt “Nu se poate” sau “Trebuie”. Orice se poate si daca nu vrei, de ce ar trebui? Trebuie sa stii ce vrei, ce iti doresti si sa stii clar ca se poate.

               Asta a fost e un fel de teorie a atitudinii pozitive avand in vedere ca nu-mi place camera in care stau in ca am de gand sa insist pana cand obtin ce vreau. Inca incerc, pana se termina reusesc sa fac sa fie cum vreau eu. E clar ca inca n-am gasit inca metoda clara pentru a obtine ce vreau, dar inca sunt ferm convinsa ca se poate. O admir si pe Gabi intr-un fel ca nu merge sa stea unde nu-i convine si ca face ce vrea. Sper sa reuseasca si ea si eu .

               Oricum… avem o viata faina in care nu trebuie sa tacem, sa ne pierdem interesele si telurile si nici sa inghitim toate mizeriile care se fac si toate gunoaiele de administratori de camin care-s nervosi ca nu si-au adunat destui bani pentru cine stie ce masina. Nu ne putem lasa calcati in picioare ca suntem timizi sau ca nu stim ce sa spunem sau cum.

Share/Save

              Azi stateam si ma gandeam aiurea de la ora 5, ora ciudata la care m-am trezit, cate chestii ma enerveaza.

             Ma enerveaza:

1. Sa ma duc la scoala dupa-masa.
2. Sa nu pot sa aprind becul ca toata lumea doarme cand ma trezesc eu
3. Sa umble cineva cu lucrurile mele oricat de neimportante ar fi
4. Sa ma copieze cineva
5. Sa fie amabili cu mine oameni care ma enerveaza
6. Sa ascult numai tampenii/filozofii cretine de la oameni care vor sa impresioneze
7. Sa mi se faca program
8. Sa astept sa ma sune cineva si sa ma abtin sa nu sun
9. Sa nu pot sa ascult muzica
10. Sa vorbesc si sa fiu intrerupta sau sa nu fiu ascultata
11. Sa primesc mesaje stupide de pe grup
12. Sa suport oameni care incearca sa para mai destepti decat sunt
13. SA STAU IN CAMIN CU INCA 4 PERSOANE
14. Sa fie mizerie in locurile pe unde merg/stau
15. Sa nu pot sa fiu acasa… la Aiud, atunci cand ma intorc “acasa”

Share/Save