Scriu ce vreau eu, cand vreau eu. Nu ma simt indatorata fata de necunoscuti sau persoane care nici macar nu isi prezinta identitatea sa ii distrez sau sa ii fac sa citeasca neaparat ceva ce ii intereseaza. Daca te intereseaza ce scriu, poti sa citesti, daca nu, scuteste-ma. Si inainte sa spuneti ceva, verificati va rog daca aveti vreo acoperire sau nu aveti nici cea mai vaga idee despre ce vorbiti.

Mi s-a mai spus, nu e prima data, ca nu scriu general si pentru toata lumea. Sincer, nu sunt platita ca sa scriu pentru toata lumea si oricum nu vad de ce as face asta. Daca vrei sa citesti ceva anume, cauta pe net, altfel, multumeste-te cu ce scriu eu cand am chef sa scriu ceva.

Poate unora li se potriveste si pentru ei este ceea ce trebuie sa citeasca sau poate pur si simplu ii intereseaza cam orice patesc eu. Daca tu cauti ceva anume, inceaca minunatul google. La revedere placuta!

Share/Save

Vreau sa nu ma mai cauti doar atunci cand ai nevoie de mine sau cand te plictisesti. Prietenii trebuie sa fie alaturi la bine si la rau, nu doar la rau. Vreau sa ne intelegem bine, nu doar sa profiti de mine. Vreau sa comunicam si bune si rele, nu doar sa-si versi frustrarile in capul meu. Cand totul e bine, e foarte simplu sa uiti ca exist, dar cand nu, te rog uita de mine ca si in momentele in care ti-e bine. Imagineaza-ti ca e totul ok si nu ma mai cauta. O sa te ajut probabil, pentru ca am o slabiciune pentru prieteni, dar daca stau bine sa ma gandesc, nu suntem. Bine… am o slabiciune pentru anumite persoane care imi sunt simpatice inca de cand le cunosc fara sa faca neaparat ceva, ci doar dupa privirea aceea inteligenta care ma face sa vreau sa-ti fiu aproape. Vreau sa stiu si cand ti se intampla ceva bun, sa fiu alaturi de tine ca sa ne putem bucura impreuna.

Nu-mi plac deloc oamenii care sunt atat de negativisti si ma cauta sa le ridic moralul. Au incredere in mine, inteleg, dar ar putea avea incredere si cand e ceva de bine? Cui ii place sa vada un om mereu deprimat langa el? E enervant de-a dreptul. E un disconfort pe care la un moment dat o sa gasesti puterea sa il inlaturezi, sa nu mai crezi in prietenia aceea. Nu cred ca exista oameni care sa aiba mereu doar probleme si daca exista, ei sunt problema problemelor, nu au ei. Poate doar nu stiu ca in orice exista si o parte buna si ca indiferent daca o vad sau nu, exista si lucruri in care binele cantareste mult mai mult decat raul.

Share/Save

Share/Save

Adevarul e ca am cam uitat de blog in ultima vreme. Am mai scris cate un articol din cand in cand, dar am decis la fiecare sa nu le public, sa le tin doar pentru mine.  Nici articolul curent nu sunt sigura ca va fi publicat.

Vara trecuta totul era altfel. Vroiam doar sa mai treaca un an si sa ma distrez, sa fiu libera si nu ma prea durea pe mine capul de nimic. Anul acesta nu prea am planuri de vacante nici mai mult, nici mai putin exotice, in schimb as opri timpul in loc. Imbatranesc si eu si nu-mi place ca trece timpul pe langa mine. O sa fiu deja in anul 3… Cateva drumuri scurte prin orase cunoscute (am locuit in destule orase) nu reusesc sa umple o vacanta de 3 luni. E cam imposibil sa sper ca o sa-mi fac prieteni noi in Alba, deci mai ramane o mica speranta cu Aiudul si sa nu uitam minunatul Cluj.

Pana acum m-am plans ca nu am timp, acum ma plang ca am prea mult timp? )

Share/Save

S-a terminat sesiunea inca de duminica. Marti sau luni, nici nu mai stiu exact, mi-am aflat si ultima nota pentru anul acesta universitar. Am continuat sa nu stiu ce zi este si ce zi urmeaza, pe ce lume traiesc. Inca sunt tot in Cluj. As fi vrut chiar sa si lucrez, sa mai invat cate ceva, dar poate ca si eu am nevoie de o mica mare vacanta.

Cel mai probabil nu o sa lucrez anul acesta pentru ca m-am trezit prea tarziu ca sa mai gasesc ceva pentru vacanta in domeniul meu. Cel mai probabil o sa mai urmeze o perioada in care o sa vreau sa stau, sa nu ma gandesc la mare lucru si sa ma comport ca intr-o vacanta normala de vara (de liceu).

As pleca intr-o excursie undeva, n-ar prea conta unde. Sa fie doar undeva nou, nu la mare, nu la Costinesti. Si inca tot sper ca se va intampla minunea desi pana acum nu mi-am lasat timp nici macar de planuri. Pana acum, dar acum m-am trezit ca nu stiu ce sa fac. E rau sa nu stii ce sa faci.

Share/Save

Azi e ziua mea. Da, 13. Fac fix 21 de ani. N-am mai crescut, pur si simplu am mai imbatranit.

Pentru toti cei care ati uitat, nu-i nimic, ma asteptam ). Pentru toti care si-au amintit, multumesc!!!

Am primit o coronita la 12 noaptea. Ghiciti de la cine… de la sora-mea si Carmen. Doar ele puteau sa faca asa ceva. Nu vreau cadouri, vreau doar sa ma simt iubita si azi am simtit asta din plin. Au venit ai mei si au stat toata ziua cu mine si mi-au facut tort si am baut sampanie…

M-au sunat si bunicii si diriga si multi oameni la care tin foarte mult. Nu prea mai simt eu nevoia sa fac vreun chef pentru simplu fapt ca nu am chef sa-l organizez si nu prea stiu pe cine sa chem. Nu am eu foarte multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt siguri si valoreaza cat toata planeta la un loc!

Am ajuns pentru prima data si la biserica in 13 iunie, la sfantul Anton.

A fost deja o zi faina, dar am speranta ca o sa mai fie multe altele bune, spre foarte bune.

Share/Save

Daca as gasi pestisorul fermecat acum si ar trebui sa-mi pun trei dorinte, mi-ar fi mai simplu decat in copilarie. Atunci as fi ales una singura: sa mi se implineasca toate dorintele. Acum sunt constienta ca nu se poate asa si mi-as alege dorintele in ordinea urmatoare:

1. Sa-mi iau examenul la A.C. Nu stiu de ce, dar am eu un feeling ca daca s-a intamplat o minune la Tehnici de programare incat sa-l iau, s-ar putea sa nu se mai intample si la AC. Inca astept marea veste… Verific mail-ul si catalogul cam de 10 ori de zi sau poate de mai multe, ca sa ma pot apuca odata de invatat pentru urmatorul care este chiar sambata.

2. Sa ma indragostesc. De ce vreau asta? Eh… nu stiu. Poate pentru ca asa face toata lumea sau poate chiar simt nevoia.

3. Sa imi gasesc pasiunea aceia ascunsa. Sa gasesc iar lucrul acela care imi place asa de mult incat nu m-as mai opri si pe care  l-as face la nesfarsit. De preferat sa fie ceva util si nu sa ma joc pe Facebook. Sa uitam de pasiunea mea: Facebook-ul, jocurile si aplicatiile de pe Facebook.

Da… peste o saptamana e gata sesiunea. Inca n-am simtit foarte bine ca e sesiune si nu stiu cum am facut asta sau de ce am facut asta .

O sa se termine si parca imi pare rau pana si dupa camera aia de camin. Nu reusesc sa-mi gasesc locul si imi doresc sa vina pestisorul fermecat, dar poate mai bine il caut eu. Totusi, unde?

Share/Save

Stiu ca de fiecare data cand intru iar pe blog si scriu cate un articol micut dupa multa vreme imi cer scuze ca nu am mai scris. Nu o sa fac asta si de data asta. Pana la urma am ajuns sa scriu doar cand ma plictisesc sau cand am chef sa spun ceva in public, in ideea ca ar mai putea ajuta si pe altcineva, dar asta se intampla foarte rar.

M-am convins de faptul ca nu prea mai conteaza sa reusesti doar profesional si ca fara oameni cu care sa te bucuri de ce reusesti sa faci, orice altceva nu valoreaza nimic.

Ieri am primit cel mai frumos cadou de 1 iunie. Pe langa ca m-au sunat mami si tati (ce draguti sunt…) sa-mi spuna la multi ani, am primit un mail frumos. De la cine? Bineinteles de la sora-mea.

Putea oare cineva sa faca altceva mai frumos decat mine? Da, tot ea . Mi-a facut un lantisor cand eram mai mici. Si eu cu toate astea imi permit sa o critic.

Stiu ca nu stiu cum sa iubesc si ca niciodata nu mi-am permis sa ma detasez si nu cred ca sunt genul asta de persoana. Poate o sa fiu candva. Ma enerveaza sa vad dependenta intre oameni, dar sunt constienta totusi ca traim in societate si suntem dependeti unii de altii. Dar cu toate astea pledez in continuare pentru libertate si independenta.

A fost asa de fain sa-l reintalnesc pe Willy si pe Robi. Ei au fost capabili sa isi rezerve un loc in inimuta mea. Willy in putinul timp petrecut impreuna (un an pe la facultate). Nu va speriati, suntem doar prieteni. De Robi imi amintesc mereu (poate nu crede) si parca de fiecare data ma simt mai copil, dar un copil puternic, in stare sa miste muntii din loc. Willy ma face sa fiu mai relaxata si sa realizez ca pot sa fac atat de multe . Ei au contribuit puternic la o decizie pe care am luat-o, fara sa stie macar.

Stiu ca sar de la o idee la alta fara sa aiba sens intre ele, dar ce conteaza?

Share/Save

Niciodata nu le poti avea si face pe toate. Renuntam la ceva pentru altceva mai important pentru noi. Unii renunta la familie pentu iubita, altii la cariera pentru familie sau invers. Si oricum iese prost. Oricum iti lipseste ceva si nu esti fericit.

Un prieten imi tinea o teorie (eram mica, abia imi facusem buletin ) ca e ok daca renunti la prieteni in favoarea iubitului pentru ca prietenii o sa te primeasca mereu cu bratele deschise. Bine, te-ar primi inapoi, dar daca trece prea mult timp asa, pe cine sa mai primeasca ? Nici macar nu va mai cunoasteti si nu va mai puteti numi prieteni. Aceiasi poveste si familia si cu cariera. Nu mai ai unde sa te intorci sau se intoarce altcineva in locul tau (in sensul ca tu oricum nu mai esti aceiasi persoana).

Mai exista o varianta in care alegi sa le faci pe toate mediocru si sa te duci pe un drum drept spre nicaieri. O sa ai o viata linistita, calma, fara sare si fara piper. Culmea, s-ar putea sa-ti chiar doresti asta si sa-ti chiar placa.

Dar in general, majoritatea aleg calea complicata. Vor sa fie foarte fericiti intr-un sens, sa le aiba pe toate in domeniul acela. Si le au, dar pierd de altundeva fara sa-si dea seama la timp. Dar daca se intampla ceva neprevazut (neprevazut si nefericit) si nu mai pot fi fericiti in ce au ales? Nu le mai ramane nimic…

Nu stiu daca se intelege clar ideea. Nu pledez pentru mediocritate, ci doar pentru un echilibru si renuntarea constienta la ceea ce ne este la un moment dat inutil. Prin renuntare constienta vreau sa sublinez ca e necesar sa stim ce o sa se intample dupa ce am renuntat la ceva si ca nu intotdeauna mai este cale de intoarcere, iar atunci cand este cale, nu te mai poti intoarce in punctul din care ai plecat. Te intorci undeva in spate si incerci sa o iei de la capat, fara sa-ti mai amintesti calea.

Share/Save

Daca stie cineva ca existi, atunci ai avut si porecle. Poate nu le-ai aflat pe toate, dar pe o parte din ele le stii.

Azi ma simt frumoasa: atunci imi amintesc de porecla “Cosminutza” sau “Catrinel”, care mi se pare ca mi se potriveste de minune. )

Azi ma simt desteapta: cu greu, dar accept porecla “Eva”, pentru care nu stiu exact traducerea clara, in sensul ca nu stiu la ce s-a gandit cine mi-a pus acea porecla, dar asta am inteles eu din ea.

Azi ma simt plina de energie: imi amintesc de vremurile vechi si bune cand mi se spunea “Speedy”.

Azi ma simt rea: mi se potriveste “Vaduva neagra”

Share/Save